Viaţa şi mântuirea prin Hristos
Comenteaza acest articol |
Trimite acest articol prin email
Au fost câteva teme majore care au dominat şi au motivat viaţa şi misiunea apostolului Pavel. În fruntea listei, în centrul predicării lui, s-a aflat „Isus Hristos, şi El răstignit”. Acest eveniment a stat la baza a tot ceea ce a învăţat şi a făcut Pavel. El le-a scris corintenilor: „Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit” (1 Corinteni 2,2), iar galatenilor: „În ce mă priveşte, departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos” (Galateni 6,14). Aceste versete arată că, pentru Pavel, crucea lui Hristos (care, în mod inevitabil, include şi învierea Lui) era esenţială, era tema centrală a întregii lui teologii.
Peste tot în scrierile sale, Pavel descrie în moduri diferite dimensiunea de necuprins a ceea ce a făcut Domnul Isus prin cruce, pentru a salva neamul omenesc.
6. Citeşte următoarele texte, în care Pavel descrie mântuirea. Ce ne spun ele cu privire la ceea ce a făcut Domnul Hristos pentru noi?
Romani 5,10 ________________________________________________________________
Romani 6,18 _________________________________________________________________
Romani 7,2-4 ________________________________________________________________
Romani 8,15-17_______________________________________________________________
Galateni 2,16 ________________________________________________________________
Efeseni 1,7 __________________________________________________________________
1 Timotei 2,5.6 _______________________________________________________________
Pavel foloseşte diferite imagini şi cuvinte pentru a descrie ce a făcut Domnul Hristos pentru noi. Probabil pentru că nicio imagine nu poate să exprime pe deplin măreţia şi necuprinsul a ceea ce s-a realizat pentru noi la cruce.
Cât de central este locul pe care-l ocupă crucea în teologia ta? Cum te concentrezi asupra ei? De ce este important să menţinem jertfa de pe cruce în centrul mărturisirii noastre misionare?
Pavel, un om cu aceleaşi slăbiciuni
Comenteaza acest articol | Trimite acest articol prin email
Este atât de uşor să ni-l imaginăm pe Pavel, marele apostol al neamurilor şi, cu excepţia Domnului Isus, cea mai mare forţă a creştinismului, ca pe un fel de fiinţă supraomenească, un sfânt fără greşeală şi un sol deosebit al credinţei.
Dar Noul Testament nu ne prezintă o astfel de imagine. Scriptura afirmă că toţi suntem sub condamnarea păcatului, toţi suntem păcătoşi şi avem nevoie de har. Nici apostolul Pavel nu face excepţie.
Uneori, Pavel pare impulsiv, aproape agresiv. De multe ori, s-a ridicat să-şi apere drepturile. Când era în temniţă cu Sila, el a apelat la drepturile lui de cetăţean roman (Fapte 16,35-40). Mai târziu, la curtea lui Agripa, a apelat la judecata cezarului – făcând din nou uz de unul dintre drepturile lui de cetăţean roman (Fapte 25,11.12). Dacă ar fi aşteptat şi nu şi-ar fi cerut drepturile, poate că, mai târziu, ar fi fost eliberat (Fapte 26,32).
4. Ce putem învăţa despre Pavel din următoarele texte? Fapte 15,37-39; Romani 7,19-25;
1 Corinteni 9,27; 2 Corinteni 12,7
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Este încurajator să ştii că un gigant al credinţei, cum a fost apostolul Pavel, nu a fost desăvârşit. Şi el a avut nevoie, în fiecare zi, de harul şi de iertarea Domnului Isus, aşa cum avem şi noi. Într-adevăr, din tot ce ştim din scrierile lui, Pavel a fost pe deplin conştient de propria păcătoşenie. Fără îndoială că şi datorită acestei conştientizări şi recunoaşteri a propriilor slăbiciuni şi greşeli a putut să fie un învăţător atât de plin de putere, în ceea ce priveşte harul mântuitor al lui Dumnezeu.
5. Citeşte Romani 7,24. Ce ne spune acest pasaj cu privire la imaginea lui Pavel despre sine? Ce mângâiere şi ce speranţă îţi aduc aceste cuvinte?
___________________________________________________________________________
Cu toate că Pavel nu a fost desăvârşit, Dumnezeu l-a folosit chiar şi aşa. De ce este important să fim conştienţi de propriile greşeli şi slăbiciuni, dar să nu lăsăm ca acestea să ne descurajeze în lucrarea pentru Domnul, ci să ne facă mai degrabă să cerem împlinirea făgăduinţelor Sale de biruinţă?
Pavel: convertirea şi chemarea lui
Comenteaza acest articol | Trimite acest articol prin email
Apostolul Pavel nu a fost dintotdeauna „apostolul Pavel”. El a fost Saul din Tars, persecutor al bisericii primare. Apoi, a avut o experienţă care l-a orientat pe o direcţie care avea să schimbe nu numai viaţa lui, ci şi istoria lumii.
2. Citeşte experienţa convertirii lui Pavel. Ce s-a întâmplat cu el, lucru care l-a schimbat atât de mult? Cât de greu trebuie să îi fi fost să accepte că fusese îngrozitor de greşit cu privire la Domnul Isus? Fapte 9,1-9
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Pavel nu a avut nevoie de o explicaţie teologică profundă, ca să I se predea lui Hristos cu totul. Chiar atunci şi acolo, el s-a predat Domnului, întrebând: „Doamne, ce vrei să fac?” (vers. 6). Înverşunatul împotrivitor era acum slujitorul Lui, umil şi zdrobit.
După convertire, Pavel i-a întâlnit pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan – cei care erau adevăraţi „stâlpi” în mijlocul apostolilor – şi aceştia au fost de acord că Pavel primise chemarea specială de a merge ca apostol al neamurilor (Galateni 2,7-9).
3. Ce titlu şi ce misiune, care Îi fuseseră atribuite Domnului Isus, aplică Pavel şi Barnaba şi la ei înşişi? Fapte 13,47; Isaia 49,5.6 (vezi şi Luca 2,30-32)
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Cu toate că Pavel se considera un sol trimis de Dumnezeu la neamuri, el a propovăduit Vestea Bună şi în mijlocul poporului iudeu. În acelaşi fel, ceilalţi apostoli, precum Petru, care au predicat în special pentru iudei, au fost folosiţi de Dumnezeu şi pentru a da mărturie în mijlocul neamurilor.
De fapt, Petru a fost cel dintâi apostol trimis să le predice celor dintre neamuri (vezi Fapte 10).
Probabil că foarte puţini dintre noi am avut o experienţă a convertirii atât de spectaculoasă ca Pavel. Cu toate acestea, la un moment dat, toţi avem nevoie de convertire. Care a fost experienţa convertirii tale? Ce ai învăţat din ea, prin care i-ai putea ajuta şi pe alţii să aibă o experienţă de acest fel?
Mediul din care venea Pavel
Comenteaza acest articol | Trimite acest articol prin email
În afară de Domnul Isus Însuşi, apostolul Pavel este cea mai influentă persoană din Noul Testament. El a dus Vestea cea Bună într-o mare parte a lumii cunoscute în acea vreme. Pavel s-a născut în Tars, pe atunci capitala Ciliciei, o provincie romană, situată pe teritoriul Turciei de astăzi. Zona era renumită pentru ţesăturile făcute din păr de capră, folosite la confecţionarea corturilor. Aceasta era ocupaţia lui Pavel (Fapte 18,3).
1. Cum ne pot ajuta următoarele texte să înţelegem de ce a putut Pavel să fie atât de eficient ca martor al lui Hristos, în acel moment al istoriei? Fapte 22,3-5.25-29; Romani 11,1; Filipeni 3,5
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
Cetăţenia romană dobândită prin naştere era foarte preţuită. În zilele lui Pavel, cetăţenia romană putea fi cumpărată cu 500 de drahme, salariul pe aproape doi ani pentru un lucrător din clasa de mijloc. Cetăţenia romană aducea cu sine anumite privilegii: nu era permis ca un cetăţean roman să fie biciuit sau condamnat la moarte fără ca, mai întâi, să fie judecat (vezi Fapte 22,23-29); acesta avea dreptul de a vota, de a semna contracte şi de a se căsători legitim şi era scutit de la plata taxelor.
Şi totuşi, Pavel era şi evreu, şi încă unul cu o bogată moştenire spirituală. În ultimii ani ai vieţii, apostolul s-a referit adeseori la moştenirea lui, spunând: „Am învăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri şi am fost tot atât de plin de râvnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi” (Fapte 22,3).
Pavel provenea din seminţia lui Beniamin şi fusese educat ca fariseu, studiind sub îndrumarea marelui Gamaliel (vers. 3), unul dintre cei mai de frunte învăţători iudei ai vremii (vers. 3). Din epistola adresată de Pavel galatenilor, aflăm că el era „însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti” (Galateni 1,14). Această râvnă s-a transformat într-o persecuţie înverşunată împotriva celor care deveneau urmaşi ai Domnului Isus.
Iudeu plin de zel, cetăţean roman, Pavel avea să devină, în curând, cel mai mare apostol pe care l-a avut lumea vreodată.
Care aspecte ale vieţii tale (naţionalitatea, educaţia, mediul în care ai crescut etc.) pot fi de un folos special în lucrarea misionară? Cum poţi să profiţi de mediul din care provii pentru a da o mai bună mărturie pentru Domnul?
Pentru o vreme ca aceasta –apostolul Pavel
Comenteaza acest articol | Trimite acest articol prin email
Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Fapte 9,1-9; 22,3-5.22-29; Romani 7,19-25; 11,1; Filipeni 3,5; 2 Petru 1,3-8.
Sabat după-amiază
Text de memorizat: „Eu dar, mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.”
(Romani 15,17)
Gândul central al studiului: Apostolul Pavel a avut un puternic impact asupra lumii cunoscute pe atunci, răspândind creştinismul mult dincolo de graniţele geografice ale Israelului şi ale poporului iudeu. Viaţa şi slujirea lui sunt un model pentru misiunea noastră de astăzi.
Ideea că Vestea Bună, Evanghelia, era o veste bună şi pentru neamuri a fost de-a dreptul şocantă pentru nişte oameni care, în ciuda învăţăturilor date chiar de profeţii lor, fuseseră crescuţi într-o concepţie cu totul diferită. Mântuirea lui Dumnezeu este pentru întreaga lume, nu doar pentru poporul iudeu. Ce răsturnare de paradigmă!
Apostolul Pavel a fost liderul-cheie în a pune în practică această revelaţie. Mediul din care venea, personalitatea lui şi chemarea pe care i-a adresat-o Dumnezeu au făcut din el persoana potrivită la timpul potrivit pentru a călăuzi biserica în această nouă eră a misiunii pentru toţi oamenii.
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea a trecut printr-un proces asemănător la sfârşitul secolului al XIX-lea, când şi-a început lucrarea misionară dincolo de graniţele Americii de Nord. A fost un pas radical, care a aşezat temelia pentru lucrarea misionară adventistă internaţională, care se desfăşoară astăzi în peste două sute de ţări.
Pentru studiul Bibliei la rând: Psalmii 78 – 118
Studiu suplimentar
Comenteaza acest articol | Trimite acest articol prin email
„Hristos Se inaltase la cer avsnd chip de om. Ucenicii vazusera norul
care-L primise. Acelasi Isus care umblase, vorbise si Se rugase cu ei, care
frsnsese psinea impreuna cu ei, care fusese cu ei in barcile lor pe lac si
care in ziua aceea Se ostenise urcsnd impreuna cu ei Maslinisul, acelasi
Isus mergea acum sa sada pe tron cu Tatal Sau. si ingerii i-au asigurat ca
Acelasi pe care ei L-au vazut mergsnd la cer va reveni tot asa cum S-a
inaltat… De aceea, ucenicii se puteau bucura pe deplin in nadejdea revenirii
Domnului lor” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, capitolul „La
Tatal Meu si la Tatal vostru”, pag. 832
in societatea occidentala, nevoia de precizie, in ceea ce priveste timpul,
afecteaza modul in care ne gsndim la un eveniment. Csnd ni se spune
ca ceva va avea loc in cursnd, afirmatia aceasta are o semnificatie exacta
pentru noi si ne asteptam ca acel eveniment sa aiba loc in scurt timp. Dar,
pentru gsndirea orientala – contextul in care au trait scriitorii biblici –,
aspectul cel mai important al unui eveniment era certitudinea lui; timpul
ocupa un loc secundar.
intrebari pentru discutie:
– incepsnd de pe la mijlocul secolului al XVIII-lea si psna la inceputul
Primului Razboi Mondial, multi oameni din Apus au crezut ca, prin
intermediul stiintei, al ratiunii si al tehnologiei, omenirea va progresa
foarte mult, astfel ca rele precum razboaiele, bolile si alte calamitati
aveau sa fie eradicate sau, cel putin, limitate in mare masura. Pune
in contrast aceasta asteptare cu perspectiva asupra lumii pe care o
prezentase Isus cu mai bine de o mie noua sute de ani inainte, in Matei
24. Cine a avut dreptate? in ce fel Matei 24 ar trebui sa fie un factor
care sa ne ajute sa avem incredere in fagaduintele referitoare la a doua
venire a Domnului Hristos?
– Exista un pericol subtil in faptul ca ideea celei de-a Doua Veniri a devenit
parte integranta din vocabularul adventist obisnuit. Lucrul acesta ne
poate impiedica sa apreciem la adevarata dimensiune (si, in consecinta,
sa le descoperim si altora) natura extraordinara a acestui eveniment.
Cum ne putem feri sa devenim insensibili sau indiferenti in fata acestui
eveniment extraordinar, de care atsrna toate sperantele noastre?
– Gsndeste-te la biserica locala din care faci parte si pune-ti intrebarea:
Contribuim noi la grabirea celei de-a doua veniri a lui Isus, sau,
dimpotriva, suntem o cauza a intsrzierii ei?
Cand Il vom vedea pe Isus? – 2
Comenteaza acest articol | Trimite acest articol prin email
Studiul de duminica se referea la milleriti si la cat de nerabdatori si de
plini de bucurie au asteptat ei (in zadar) Adventul, pe 22 octombrie 1844.
Ei si noi, de atunci incoace, am descoperit ca Isus nu a revenit nici a doua
zi, nici dupa o saptamana, nici dupa o luna, nici dupa un an, nici dupa un
deceniu… nici macar dupa un secol! Si iata-ne tot aici, in aceasta lume,
dupa 164 de ani. Cum ne impacam cu acest gand?
O cale ar fi sa ne concentram asupra veridicitatii si certitudinii evenimentului.
Cu alte cuvinte, indiferent cand va avea loc, noi suntem convinsi
ca Revenirea este sigura, in primul rand datorita nu argumentelor logice,
ci Persoanei care a facut fagaduinta. Ea ne-a fost data chiar de Isus – o
Persoana autentica, istorica, ale carei probitate si credibilitate au trecut
proba secolelor. Descoperim aceasta Persoana adresandu-Se unui grup
de urmasi ingrijorati si nelinistiti de iminenta Sa plecare. Nu va ingrijorati
si nu va intristati, „Sa nu vi se tulbure inima”, le spune El. Aveti credinta
in Mine (Ioan 14,1). „Eu Ma duc sa va pregatesc un loc. Si dupa ce Ma voi
duce si va voi pregati un loc, Ma voi intoarce si va voi lua cu Mine” (vers. 3).
4. Reciteste urmatoarele pasaje. Cum ne ajuta ele sa privim lucrurile in adevarata
lor perspectiva? (Gen. 3,15, Is. 40,8; Gal. 4,4; vezi si Dan. 9,24-27).
______________________________________________________________
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Fagaduinta Primului Advent a fost data inca din Gradina Eden (Gen.
3,15) si lumea a trebuit sa astepte mii de ani implinirea ei. Dar cand ceasul
cosmic al lui Dumnezeu a batut clipa stabilita de El, fiinte misterioase
i-au anuntat pe pastorii speriati de pe un deal din Betleem: „Astazi in
cetatea lui David, vi S-a nascut un Mantuitor, care este Hristos, Domnul”
(Luca 2,11). Fagaduinta nu a dat gres, pentru ca era ancorata in Cuvantul
neclintit al Viului Dumnezeu. La fel va fi si cu a doua venire a lui Isus.
La ce ne-ar folosi prima venire a Domnului Hristos, daca nu am avea siguranta
celei de-a Doua Veniri? De ce certitudinea Primei Veniri si a ceea ce a
implinit Domnul Hristos pentru noi ar trebui sa ne ofere siguranta absoluta
si in ceea ce priveste realitatea celei de-a Doua Veniri, indiferent cand va avea
ea loc?
Cand Il vom vedea pe Isus? – 1
Comenteaza acest articol | Trimite acest articol prin email
Matei 24 este capitolul esential in ceea ce priveste a doua venire a lui
Isus, pentru ca reda chiar raspunsul lui Isus la intrebarile puse de ucenici
– intrebari pe care le punem si noi, astazi, dorind sa stim cand va avea loc
Adventul. Isus a subliniat cateva aspecte, printre care:
1. Nu trebuie sa ne inspaimantam. In limba greaca, declaratia aceasta
este foarte concisa: „Aveti grija sa nu va inspaimantati!” – de foamete,
de cutremure sau de razboaiele dintre popoare (vers. 6-8).
2. Ne vom confrunta cu conflicte si cu ura, chiar si in biserica (vers. 9-13).
3. In timp ce asteptam a Doua Venire, nu trebuie sa fim naivi si sa ne lasam
amagiti (vers. 4, 5, 23-26). (Isus a insistat asupra acestui aspect!)
4. Inainte de a veni sfarsitul, Evanghelia va fi predicata in intreaga lume
(vers. 14).
5. Evenimentul Revenirii va fi spectaculos, vizibil si universal (vers. 27).
6. Vor avea loc anumite semne cosmice care vor anunta apropierea Adventului
(vers. 29).
7. Atunci cand va veni sfarsitul, ingerii ii vor aduna laolalta pe toti cei
credinciosi, de pe intreg pamantul (vers. 31).
8. Ziua si ceasul Adventului sunt cunoscute doar de Dumnezeu (vers. 36).
9. In ciuda tuturor semnelor si avertizarilor, a Doua Venire va fi surprinzatoare
si neasteptata (vers. 42-44).
Un aspect important, care merita sa fie subliniat este cel legat de Evanghelie.
Isus spune ca Evanghelia va fi predicata pretutindeni, ca „marturie”
pentru toti, si „atunci va veni sfarsitul” (vers. 14). De aici intelegem ca
urma silor Domnului Hristos le revine un rol, oricat de indirect, in implinirea
unei conditii esentiale pentru incheierea istoriei omenirii, acela de a
contribui la inaintarea Imparatiei lui Dumnezeu in locul in care ne aflam.
Leighton Ford povesteste despre capelanul unei inchisori, care a incercat
sa-l aduca la Hristos pe un detinut dintr-o inchisoare londoneza. „Tu
chiar crezi ce spui, capelane?… Daca eu as crede ca Evanghelia ta este
adevarata, m-as tari de la un capat la celalalt al Angliei si pe cioburi de
sticla, ca sa le spun oamenilor despre ea” – The Christian Persuader, pag.
29. De un astfel de entuziasm avem noi nevoie astazi.
Daca inainte de revenirea Domnului Hristos Evanghelia trebuie sa ajunga
in toate colturile lumii si daca noi suntem chemati sa predicam aceasta Evanghelie,
inseamna ca si noi avem un rol, conlucrand cu El, in a grabi a Doua
Venire, nu-i asa? Comenteaza raspunsul.
Pe de alta parte…
Comenteaza acest articol | Trimite acest articol prin email
Asa cum am vazut in studiul de ieri, exista si o parte intunecata a venirii
lui Isus. Dar, pentru crestinii convertiti, scena este intotdeauna luminoasa;
pentru ca Cel care vine nu este doar Regele, ci si Prietenul lor. Chiar
Isus incurajeaza aceasta perspectiva plina de bucurie si de entuziasmul
asteptarii, oricate semne rau-prevestitoare s-ar vedea la orizont. „Cand
vor incepe sa se intample aceste lucruri”, spune El, „sa va uitati in sus si sa
va ridicati capetele, pentru ca izbavirea voastra se apropie” (Luca 21,28).
Nu capul plecat, nici umerii lasati a deznadejde! Isus doreste ca urmasii
Sai sa fie plini de speranta, fericiti, radiind de bucurie in asteptarea acelui
moment culminant; sa-si indrepte privirile spre cer, pline de dor dupa ceasul
glorios al revenirii Lui.
3. Citeste pasajele urmatoare si vezi cum intaresc ele acest gand, al
asteptarii cu bucurie si nerabdare.
Ioan 14,1-3 _____________________________________________________
Fapte 1,11 ______________________________________________________
Fil. 3,20.21 ______________________________________________________
1 Tes. 4,13-18 ___________________________________________________
Apoc. 7,9.10.13-17 _______________________________________________
Este important sa observam ca, atunci cand li se adreseaza liderilor
religiosi aroganti si plini de ei insisi (sau atunci cand Se refera la cei care
resping harul Sau), Isus scoate in evidenta maiestatea, slava regala si
aspectele de judecata ale venirii Sale, in timp ce, atunci cand Se refera
la urmasii Sai credinciosi, El pune accentul pe ideea de mangaiere, de
siguranta si de bucurie. Astfel, in Matei 24,31, imediat dupa ce vorbeste
despre faptul ca toate semintiile pamantului se vor boci la venirea Sa,
cand vorbeste despre poporul Sau, tonul se schimba: Ingerii ii aduna pe
cei credinciosi, spune El, din toate natiunile pamantului, aducandu-i in
Imparatia Sa. Iar in Ioan 14,1-3, El da fagaduinta Revenirii pentru a linisti
inimile „tulburate” ale urmasilor Sai, pentru a le intari increderea si pentru
a-i ancora in speranta.
Daca ai crede cu toata inima ca Isus va reveni peste o luna, ce schimbari de
natura morala ai fi inclinat sa faci in viata ta? Dupa ce te gandesti la raspuns,
pune-ti intrebarea: De ce sa astept pana atunci ca sa fac aceste schimbari?
Oare este posibil sa fie putin mai greu sa le faci decat crezi?
In ceea ce priveste frica…
Comenteaza acest articol | Trimite acest articol prin email
Exista si o parte intunecata a venirii lui Isus. Isus Insusi a spus ca va
fi un timp de stramtorare pentru toti oamenii: „Atunci se va arata in cer
semnul Fiului omului, toate semintiile pamantului se vor boci” (Mat.
24,30). El compara acest eveniment cu judecatile Potopului si Sodomei
(Mat. 24,37-39; compara cu Luca 17,26-30); Mantuitorul vorbeste despre
separarea finala a oamenilor, folosind ilustratia cu cele doua femei care
macina la moara si dintre care una va fi luata si una va fi lasata (Mat.
24,40.41). Iar atunci cand ne indeamna sa veghem neincetat, avertizarea
Sa nu ar fi putut fi mai puternica (vers. 43-51). Petru, unul dintre cei care
au fost de fata cand Isus a vorbit despre venirea Sa, in Matei 24, se refera
la „Ziua Domnului” ca fiind una de foc si de groaza (2 Petru 3,10-12).
Cand vede in viziune acest eveniment, Ioan spune ca „toate semintiile
pamantului se vor boci din pricina Lui” (Apoc. 1,7); iar Apocalipsa 6,15.16
ne spune ca, in ziua Adventului, oameni din toate categoriile sociale vor
striga la stanci si la munti sa cada peste ei si sa-i ascunda „de fata Celui ce
sade pe scaunul de domnie si de mania Mielului”.
2. Ce ne spun urmatoarele texte despre a Doua Venire?
Mat. 25,31-33.41 _________________________________________________
______________________________________________________________
2 Tes. 1,6-9 _____________________________________________________
______________________________________________________________
Evr. 12,25-29 ____________________________________________________
Pe de o parte, sunt oamenii care ii tortureaza pe altii si comit abuzuri,
oameni care ucid si exploateaza, care ataca si jefuiesc si care fura din tezaurul
statului, lasand ca milioane de semeni de-ai lor sa sufere in degradare
si saracie. De partea cealalta, sunt oamenii buni, care, cu aroganta, intorc
spatele lui Dumnezeu si ofertei Sale de indurare si de iertare. Ar fi cea mai
mare lipsa de responsabilitate sa le lasam impresia ca, daca nu se schimba,
pentru ei a Doua Venire poate sa insemne altceva decat o veste rea. Cum
destinul cel vesnic al oamenilor depinde de aceste lucruri, ar fi o crima din
partea noastra sa ascundem realitatea.
In ce sens putina frica ne prinde bine tuturor (Fil. 2,12)? Poate ca unii dintre
noi au nevoie de ceva mai multa frica decat altii…
Loading ...